Căţeluşa mea Suzi, 16 ani, trage să moară. Cred că-i sunt orele numărate. Nu cred să mai apuce încă o zi. Noaptea trecută m-am sculat de două ori şi am vegheat-o. Am avut senzaţia că plânge. Poate mă striga. Am mângâiat-o. S-a liniştit. I-am dat apă. A băut mult. A vomitat mai bine de jumătate din cantitatea băută. Nu mai mănâncă nimic de 2 zile. Nu se mai poate mişca din pătuţul ei.
Puteţi să înţelegeţi ce este în sufletul meu? Am iubit-o ca pe copilul meu. Căţeluşa mea suferă. Mi-a oferit nenumărate clipe de fericire. Dragostea ei pentru mine nu a avut margini. Mă gândesc să-i scurtez suferinţa. Dar, Doamne, cum să fac? Fiul meu a mers la medicul veterinar şi l-a întrebat dacă poate să-i facă o injecţie să-i curme suferinţa. Oricând, i-a spus medicul. Intr-un minut …
Nu ştiu ce să fac. I-aş da viaţă de la mine dacă aş putea. Din păcate aşa ceva nu este cu putinţă. Trebuie să mă împac cu gândul că voi veni acasă şi nu o voi mai vedea dându-se peste cap de bucurie, lingându-mi mâinile, dând din codiţă, uitându-se în ochii mei, parcă spunându-mi: am fost cuminte, nu am stricat nimic, du-mă la plimbare.
Nu o voi mai auzi şi vedea cum mârâia la oricine se apropia de mine, când o aveam în braţe. O mârâia chiar şi pe soţia mea. Nu-mi va mai da cu lăbuţa să o duc la baie să-şi facă nevoile. Nu îmi va mai da cu lăbuţa să o las să se urce în poala mea, unde să adoarmă instantaneu. Nu-i voi mai auzi sforăitul care mă liniştea, mă relaxa.
Adio, Suzi. Adio, fetiţa mea. Ne vom revedea într-o viaţă viitoare. În câteva ore căţeluşa mea va pleca să se întâlnească pe celălalt tărâm cu căţeluşul ei -Piţi (Inimă de Leu) – răpus de un câine vagabont într-o încăierare, ca între doi cavaleri care-şi apără teritoriul.
Adio, Suzi. Ne vom revedea într-o viaţă viitoare.
Dragule, sînt alături de tine. Pe bune. Pisicuţa mea, Suzuki, s-a sfîrşit anul trecut, la 18 ani.Şi acum, cînd vorbesc de ea, se cască un gol în mine.
Pe pisicuta mea o chema Pufi. In decembrie,luna trecuta, i s-au terminat zilele tot printr-o injectie. Avea tot 16 ani, dar in ultimul an o lovisera apropape toate bolile, posibile si imposibile. A fost operata, ingrijita, nimic nu a mers. Simtea finalul. E greu cand te desparti de un prieten drag, dar poate e mai bine asa.
Asa ca,nu fi trist. Suzi o sa aiba pe cine sa fugareasca pe acolo.
IMI RUPI SUFLETUL CU SUFERINTA TA.
FOTOGRAFIAZ-O CA SA-TI ADUCI AMINTE DE EA
SI NU MAI SUFERI
NE DUCEM TOTI PE RAND
INTR-UN LOC MAI BUN
sper,cu drag,M.S.
Multumesc tuturor. Ma simt bine sa va stiu langa mine.
@Amice Sictireli: stiu prin ce ai trecut, acum doua saptamani mi-a murit si mie Babuta (cum o alintam noi), avea aproape 16 ani, dar de vreo trei ani statea imobilizata pe o canapea, fiindu-ne mila s-o eutanasiem. Ne-am dat seama cu vreo doua zile inainte ca i-a venit ceasul, insa a luptat saracuta pana in ultimul moment. In cursul zilei, desi nu mai putea, s-a chinuit (cred eu) sa-i astepte pe copii de la munca si dupa ce ne-a simtit pe toti in jurul ei, a murit mangaiata de fete si cu ochii deschisi. Am ingropat-o in aropiere, pe faleza, unde ne placea sa ne plimbam cnd eram amandoi sanatosi. Mi- ramas asta micu’, Spike, tot o zvarluga de pekinez, dar oricum nu o vom uita niciodata pe Paty.
sa fii iubit si ele sa-si doarma linistite somnul !cu sinceritate si intelegere pentru piedere
marcus
am trecut prin asta, imi pare rau! eu mi-am luat alt catel imediat-axel, dar nu l-am uitat niciodata pe dixie!
oooo,ce rau imi pare! am trecut si eu prin asa ceva,mi-am luat alt caine la fel de iubitor!!
Stiu cum e, Sicty… Poate asa a lasat Dumnezeu, sa ne invete ca unii traiesc mai mult si altii mai putin. Animalele nu mint, mai ales cainii (motanii mei sunt mai parsivi, mai fac prostii, dar ii iert dumnezeieste, ca si eu am nevoie de iertare). Oricum, mi-as da viata pentru un catel, la nevoie. Nu si pentru vreun om politic…
As plange la fel ca si tine, daca as vedea-o cum se stinge. Si-a facut datoria. Am banuiala ca in Rai va fi plin de pets.
Eu zic ca a tine in viata o fiinta care evident se chinuie, este dovada de egoism, nu de iubire. Eu, alui mai mare dintre copii, intr-o discutie despre suferinta si moarte, i-am spus ca daca ma vede senil si suferind, sa-mi curme suferintele, daca ma iubeste. noroc ca-i baiat destept, a inteles ce vreau sa zic, nu s-a socat…
Am inteles din prima care-i faza cu CURMAREA SUFERINTEI si cum s-ar putea face asta. Dar inca nu avem lege in sensul eutanasierii. Este o discutie intreaga pe tema asta. In 2006/2007 in Italia a fost o adevarata isterie iscata de decizia unui medic de a curma viata unui pacient care i-a solicitat in scris pfeşedintelui Italiei sa-i permita sa fie eutanasiat, prin asistenta medicala. Cererea i-a fost respinsa. Ca de obicei, parerile sunt impartite. Dar, altceva doream sa spun. In locul copilului tau te-as fi intrebat: Tu ai fi facut asta cu parintii tai?
Nu ma intreba ce as face eu. N-as sti sa raspund. Tatal meu are 83 de ani, si chiar ieri l-am internat in spital. Acum se simte ceva mai bine. Multumesc lui Dumnezeu, este un om tare.
Tatal meu a murit legat de pat. Martorii povesteau ca, atunci cand avea dureri, sarea patul cu el in sus. Daca as fi putut fi acolo l-as fi ucis. treaba dificila e sa treci de „daturile” societatii… Si la caini este la fel. multa sanatate tatalui tau!
De finalul acesta imi este si mie frica. Dar poate ma iarta Dumnezeu si nu ajung acolo.
Chiar îmi pare rău… Dar asta este… De multe ori animalele au mult mai mult suflet decât oamenii. Am avut și eu căței, pisici și alte animăluțe pe lângă casă care au pierit de-alungul timpului… Ce să-i faci?! Asta-i viața, cu bune și cu rele…
Aşa că ştiu…
Mama ei de soarta!
Imi pare rau 😦 Si eu am pierdut doi caini lupi. Ambii otraviti. Am renuntat sa mai am un caine, tocmai din cauza suferintei produse..
Florin, nici eu nu cred ca voi mai avea vreodata un caine. Inca ii vad umbra catelusei mele prin casa, inca ma asez usor pe pat sa nu o deranjez, inca ma trezesc in bucatarie cu castronelul ei in mana… Asta-i viata. Usor-usor ne revenim. Mai avem de parcurs ceva drum. Singuri sau insotiti.
ALO ALO ALO! aveti probleme mari! catelusa mea a patit la fel, poate mai rau, eram sigur ca va muri si ce am facut? CE AM FACUT? am dus-o la doctor, a operat-o si traiesti bine merci la fel ca innainte. Te rog n-o lasa sa sufere sa moara in durere du-o la veterinarul de vis-a-vis de patibar si sincer omul face minuni. Catelusa mea are 12 ani, e si ea batraioara si a scos multe din ea, crede-ma s-a mirat si el, dar a facut ce trebuie. Nu costa de loc mult, si pentru asa ceva se gasesc mereu bani. Poate nu va fi cazul sa te desparti de ea. Imi pare sicer rau, stiu bine ce simti, si e exact ca si cum ai pierde un membru al familiei . Daca mai e timp fa ceva, fa tot ce poti.
Alex, multumesc pentru sfat, dar e prea tarziu. A murit catelusa mea.
Cunosc si eu durerea de a pierde un membru al familiei cu 4 picioare. Dureaza pana trece durerea. Nici eu si nici ai mei nu putem inlocui imediat pe cel care a murit. Am avut multe animale (parteneri de joaca), inca din copilarie.
Iti inteleg durerea. Ti’a facut zilele senine cand erai obosit, plictisit si scarbit de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi… Au sufletul curat.O sa’i pastrezi o amintire frumoasa alaturi de multele amintiri stranse in aceasta viata.
Sa ai o zi linistita, atat cat se poate!
😦 e straniu ca dintre toti oamenii din jurul nostru, cainii ne iubesc cel mai curat.
Draga Diamant, mie nu mi se pare straniu. Dragostea este reciproca.